Pot privi rasaritul soarelui libera, ceea ce ma face fericita, ma simt mai aproape de divinitate si de cerul albastru. Parca sunt un personaj din poveste cand ma aflu la tara la mine. Noptile sunt mai linistite, mai reci si se vad stelele mai bine. Ador acele nopti in natura. Parca si sufletul este mai aproape de mantuire. Cand se simte mai aproape puritatea naturii, tot ce trebuie sa facem este sa ne apropiem de Dumnezeu. Mai bine sa ai un trup bolnav, decat sufletul sa iti fie ranit, plin cu patimi-boli sufletesti: ura, frica, mandrie, orgoliu, invidie, rautatate, lacomie etc.
Zilele frumoase de la tara au fost unele de vis, m-am relaxat si am uitat de toate grijileVreau sa fiu o alta persoana, una buna, cu inima smerita. Cel mai important este sa iubesti din toata inima si sa ierti, desi pare greu, toate lucrurile, asa cum si Dumnezeu face minuni. Sufletul e fericit atunci cand este luminat la fel ca mintea. Este liber, limped, fragil si poate fi lovit usor, dar nu are cum sa zaca in el ura si rautate, ci doar iubire si bunatate. Imi doresc sa am ganduri de vara fericite, dar nu pot deoarece vara s-a treminat. Sunt sigura ca vom avea o toamna lunga si bogata. Trebuie sa imi schimb modul de viata, sa fiu eu insumi, nimic mai mult, sa fim happy, sa ne multumim cu ce avem. Noi vrem totdeauna mai multe lucuri de care in final nu avem nevoie. Sa facem in asa fel incat sa avem soare in inima atata timp cat vom trai, sa speram, sa iubim si sa nu regretam nimic. Drumul catre Transilvania a fost lung si calduros, insa, intr-un final, am ajuns cu bine acasa. Ador curtea casei mele pentru ca avem vita-de-vie care ne apara de soare. Este tare ca avem gradina plina cu pomi. Primavara sunt superbi si totul este minunat, parca scos dintr-un basm. Ador de fiecare data cand mergem la tara. In septembrie, vara nu mai este asa de vizibila, dar sa speram ca vom avea clipe frumoase cu mult soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu